Sergiu Olteanu

Starea de incertitudine care există la nivelul departamentelor specializate pe achiziţii publice ale entităţilor publice din România în privinţa calificării entităţilor publice respective ca autorităţi contractante are efect negativ asupra desfăşurării normale a programelor guvernamentale. În acest context, articolul de faţă îşi propune să identifice acele argumente juridice care sunt necesare în vederea încadrării persoanelor juridice de drept public sau privat din România în categoria autorităţilor contractante.

Se analizează mai întai cadrul legal existent la nivelul Comunităţii Europene, inclusiv jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, punându-se accent pe problemele de interpretare apărute în diferite state membre ale Uniunii Europene cu privire la calitatea de autoritate contractantă a diferitelor persoane juridice de drept public sau privat din statele membre respective. Ulterior, se analizează dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 cu modificările ulterioare relevante pentru calificarea unui organism public drept autoritate contractantă, urmand ca, în final, să se prezinte care sunt consecinţele juridice ale unei false încadrari a persoanelor juridice de drept public sau privat ca autoritate necontractantă.

Continuare »

În următoarele se vor prezenta câteva modele de îmbunătăţire a procedurii de soluţionare a contestaţiilor plecând de la deficienţele constatate, urmând ca, în final, să se aleagă varianta cea mai bună pentru sistemul legislativ român.

Îmbunătăţirea sistemului de remedii poate fi privită din perspectiva sistemul unic sau dual de remedii, fiecare sistem de remedii având atât avantaje, cât şi dezavantaje. Comun tuturor modelelor propuse, care mai păstrează un organism adminstrativ-jurisdicţional de soluţionare a contestaţiilor, este caracterul nesuspensiv al contestaţiei, Consiliul putând decide, ca măsură provizorie, suspendarea procedurii de achiziţie publică. În acest context, problema contestaţiilor în cascadă ar putea fi rezolvată dacă toate contestaţiile primite de la ofertanţi se centralizează şi se soluţionează unitar înainte de atribuirea contractului de achiziţie publică. Înainte de a se adresa Consiliului, ofertantul va trebui să informeze autoritatea contractantă despre neregularităţile constatate imediat ce a luat cunoştinţă de ele şi să îi pună în vedere că, dacă nu înlătură neregularităţile constatate, atunci va face contestaţie la Consiliu. În continuare, Consiliu va suspenda în mod obligatoriu procedura înainte ca autoritatea contractantă să atribuie contractul. În cazul în care Consiliul decide că autoritatea contractantă a încălcat procedura, va decide anularea actelor ulterioare ale autorităţii contractante şi reluarea procedurii din momentul în care s-a constatat neregula respectivă. Soluţia aleasă este justă, chiar dacă autoritatea contractantă este obligată să iniţieze o nouă procedură de achiziţie publică, autoritatea contractantă asumându-şi riscul unei decizii nefavorabile a Consiliului, pentru că nu a remediat problemele constatate de ofertanţii la momentul la care a fost informată şi a ales să continue procedura de achiziţie publică.

În final, se vor prezenta şi care sunt implicaţiile adoptării sistemului unic de soluţionare a contestaţiilor, evaluându-se avantajele şi dezavantajele aduse de introducerea acest sistem în România.

Continuare »