Starea de incertitudine care există la nivelul departamentelor specializate pe achiziţii publice ale entităţilor publice din România în privinţa calificării entităţilor publice respective ca autorităţi contractante are efect negativ asupra desfăşurării normale a programelor guvernamentale. În acest context, articolul de faţă îşi propune să identifice acele argumente juridice care sunt necesare în vederea încadrării persoanelor juridice de drept public sau privat din România în categoria autorităţilor contractante.
Se analizează mai întai cadrul legal existent la nivelul Comunităţii Europene, inclusiv jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, punându-se accent pe problemele de interpretare apărute în diferite state membre ale Uniunii Europene cu privire la calitatea de autoritate contractantă a diferitelor persoane juridice de drept public sau privat din statele membre respective. Ulterior, se analizează dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 cu modificările ulterioare relevante pentru calificarea unui organism public drept autoritate contractantă, urmand ca, în final, să se prezinte care sunt consecinţele juridice ale unei false încadrari a persoanelor juridice de drept public sau privat ca autoritate necontractantă.